Ghetuțele roz ale Persidei

Actualizată în: Mart. 5

Zalăul și 4 femei rasiste în 30 minute


La intrarea în Profi, afară, stă o mamă cu o fetiță de 7 ani. Mă întreabă dacă pot să îi dau niște bani și mă ofer să le cumpăr mâncare în schimb. Acceptă fericită, îmi spune că sunt foarte flămânde amândouă și vor să meargă acasă (într-un sat la vreo 10km de Zalău).


M-am învârtit puțin prin magazin și am pus mai multe lucruri în coș - esențiale. În tot acest timp ele priveau de afară prin geam și când ne intersectam privirile puteam să ghicesc în ochii lor cum zâmbesc pe sub mască.


Tot în Profi, în urmă cu vreo o lună, eu așteptam la rând când a intrat o altă femeie, iar un băiat la vreo 20 și un pic de ani care urma să mă servească m-a rugat să aștept puțin și a fugit să o supravegheze pe femeie. S-a întors în mai puțin de un minut pentru că ieșise și ea fără a mai cumpăra nimic. Mi-aș băga și eu picioarele în ele cumpărături dacă l-aș vedea pe unul că se activează așa și stă să-mi sufle în ceafă când îmi cumpăr absorbante. S-a întors țanțoș și se vedea că se simte ca un cavaler în fața colegelor lui, care salvează multinaționala din mâinile hoților.


Am povestit puțin la ieșire, mama e de o vârstă apropiată cu mine și mai are, din câte am înțeles, încă trei copii. Mă uitam la Persida, fetița de 7 ani, care îmi zâmbea larg și mă gândeam că atunci când eram eu de vârsta ei, ai mei mai puneau un etaj la casă. Să nu mai spun de cât de diferit a fost traseul meu față de al mamei - vacanțe, dansuri, haine, aparate foto, facultate, viață de Cluj și București, posibilitatea de a investi în pasiunea mea... sau în pasiuni mai bine zis, că mi-am investit cam în toate.


Erau ambele ude la picioare, cizmele mamei aveau talpa căzută complet, așa că ne-am decis să mergem la un magazin din zonă să vedem ce găsim de încălțat - mama insista să îi căutăm Persidei, deși ea era cea cu picioarele pe asfaltul înghețat.

Ajungem la intrarea unui magazin mic de cartier, dar cu haine noi, și când să intram se proptește vânzătoarea în fața noastră - eu o țineam de mână pe Persida, iar mama era în stânga mea. Vânzătoarea, prin ușa crăpată:

- Ele nu pot intra, numai dumneavoastră!

- Nu putem intra toate trei?

- Nu. Întrați dumneavoastră și ele să aștepte afară!

- Ori intrăm toate trei, ori nu mai intrăm deloc. Dacă eram cu fetița mea și cu o prietenă puteam să intrăm?

- Nu eu decid, ci patronul. Îmi pare rău.

- Nu e normal ceea ce faceți, e discriminare!

- Vreți să le cumpărați dumneavoastră lor ceva?

- Da.

- Sigur? și se uită sceptică la noi trei. Bine, întrați, dar pe răspunderea dumneavoastră.


Vede că sunt hotărâtă și o țin strâns pe Persida de mână așa că ne lasă înăuntru. Ne întreabă ce căutăm și o rog să vorbească cu mămica, pentru că ea știe mai bine. Fiind constrânsă de situație se înțelege cu ea, alege o pereche de pantaloni și o întreb pe Persida dacă îi plac - confirmă și mergem să căutăm șosete și încălțăminte. Persida se uită lung la niște ghetuțe roz pal, îmblănite. Ne uităm la preț, când îmi dau seama că mama nu știe să citească - îi spun că sunt 35 lei și mă întreabă dacă nu e prea mult. Îi zic zâmbind că nu.


Vânzătoarea începe să se simtă parte din crew, mă întreabă încântată de când ne cunoaștem și dacă "Faceți binefacere?".. Ce proastă întrebare, îmi zic în gândul meu, dar uneori am probleme în a mă exprima în situații și absurde de genul și încerc să schimb subiectul căutând încălțăminte pentru mamă, însă oferta era destul de limitată. Vede niște cizme mai scurte, groase pe interior și îmi spune că nu știe ce mărime poartă, nu ne putem uita pe talpa papucilor ei pentru că nu au talpă, vânzătoarea nu o lasă să probeze. Nu știam cu ce soluție să vin pentru că nu mi s-a interzis niciodată să probez o haină, cu toate că nu eram tot timpul cel mai bine îmbrăcată, cum nu eram nici azi. Aveam pijamale pe sub greacă și cizmele murdare, dar păream româncă, iar dacă am mers să le cumpăr lor cizme nu păream nici tare săracă, și asta era important. Mama sugerează să ia niște șosete noi, curate, și să probeze așa. Cizmele îi veneau perfect, vânzătoarea era mândră văzând bucuria fetiței și exclama că "Sunt și oameni buni!". "Uite cine vorbește acum! "m-am gândit. Era stânjenitor, așa că am rugat-o să îi transmită patronului magazinului "cele mai bune urări ale mele grație caracterului său" și n-a mai zis nimic.


În timp ce achitam, mămica ieșit din magazin și s-a întors după câteva secunde.

"Am aruncat cizmele alea vechi la gunoi!" îmi spune fericită, mai sincer decât își lasă în urmă de Revelion influencerii "all the bad vibes from twenty-twenty".


La plecare schimbăm date de contact și ne luăm rămas bun - îmi promite că se va ruga pentru mine. Ele pleacă spre tren, iar eu plec cu gândul la ce persoană caldă e mama fetiței și la cât de bine funcționează integrarea rromilor în comunitatea din Zalău. Not.

Cum poate o femeie rromă să îi cumpere încălțăminte copilului dacă nu are voie să intre în magazin? Ce șanse mai are copilul ei la o viață mai bună decât a mamei? Politica asta rasistă se întâlnea și la CentoTrans (nu știu dacă mai e și acum), dacă știți povestea cu Florica - bătută cu coada de la mătură de către șofer. Povestea aici:

https://www.libertatea.ro/stiri/nu-etnia-miroase-ci-saracia-discriminare-mama-cu-doi-copii-a-fost-batuta-in-autogara-din-zalau-2626276



Îmi dau seama că am uitat să îmi cumpăr apă, așa că intru în alt magazin alimentar mic din care iese o altă femeie rromă vizibil deranjată. Afară o aștepta o altă mamă cu vreo doi copii. Trecem una pe lângă cealaltă, iar când să intru în magazin cele 3 angajate peste 50 de ani judecă tare și foarte îndreptățite, după părerea lor, uterul femeii care tocmai a ieșit.


- 7 prunci are! Iară o rămas gravidă!

- Nu să mai satură de prunci!

- Vreți să spuneți că ele vor să facă atâția copii? întreb eu (oricum, și dacă ar vrea nu văd care ar fi problema într-o țară în care statul sprijină tot poporul și nu doar elita. O femeie bogată e liberă să nască, chiar e de apreciat de multe ori că reușește să crească o grămadă de copii. Străbunica mea a avut 10 copii, la noi în sat sunt o groază de familii cu mai mulți copii. Urmăresc pe instagram o "infuensăriță", mamă a doi copii, casnică, ce vorbește că marea ei pasiune e cea de a fi mamă și că vrea să mai facă un copil anul ăsta. Are mii de urmăritori. Mă rog.)

- Ea vrea, da!

- E vina doctorilor! sare alta și încep să se apropie. Să nu le lase să nască! Să le pună sterilet!

- Trebe dată lege!

- Lege?! mă minunez eu. Dumneavoastră ați fi de acord să vă pună obligatoriu sterilet? mi-am dat seama apoi ce întrebare inutilă am pus, pentru că femeia e la menopauză de ani buni.

- Da. zice nu foarte convingătoare. Probabil se gândea în urmă la tinerețea și la copiii ei.


Mă rog, mai schimbăm câteva replici, eu pomenesc de educație sexuală și integrare socială, de educație sexuală și pentru bărbați, de contracepție, ele încep să râdă - plătesc apa și ies la fel de vizibil deranjată cum ieșise și femeia din fața mea.


E cu atât mai inuman cu cât am avut de-a face doar cu femei, mame, bunici, în situațiile astea. Toate în jumate de oră. Empatie - 0. Înțelegere - 0. Ne mai așteptăm să facă ceva bărbații de la "butoane" când femeile între ele s-ar mânca de vii dacă ar putea.


Iar acum, un mesaj pentru adevărata categorie de FEMEI (și bărbați) - dacă doriți să donați haine, jucării sau bani pentru Persida scrieți-mi vă rog un mesaj. Celor care ați donat pentru Sara, mama și frățiorii ei, vă mulțumim din suflet - ați ajutat enorm!






Fotografie de Oana Pughineanu






969 afișare0 comentariu