"Horthy Miklós scrie carte"

Discuție azi cu lelea Mărie Rebrișorean (93 de ani) și sora ei, Ioana (88) despre cum a fost văzută foarte demult fata pădurii pieptănîndu-și părul întins prin apă, lângă o vale și cum fata care o văzut-o și-a pierdut turma de miei. Apoi despre cum au luat pe sus zânele o femeie în timp ce strângea fân pe Cormanice cu alte 9 femei și 10 bărbați, „tăt beteagă și supărată o fost apoi. N-o mai râs altu-n veci”. După care, de la o poveste despre cum își hrănea o lupoaică puii, hăituind turmele sătenilor, până când a fost ea hăituită de vânători, am ajuns la povești despre cum era viața în anii de ocupație horthystă la Telciu. Și lelea Mărie ne-a povestit cum bunica ei torcea și cânta serile, în special cântece care făceau referire la războiul care le tulbura profund viețile.


Ne-a zis mai multe fragmente de cântece pe care și le mai amintea. Mi-a atras atenția un cântec pe care-l știam într-o altă variantă, cântat de Grigore Leșe. După câte mi-am putut da eu seama din versuri, „Trimis-o împăratu carte”, versiunea culeasă și cântată de Leșe, face referire la primul război mondial, care a tocat viețile a mii de bărbați din satele Ardealului, restrângând masiv posibilitățile de măritiș ale fetelor. Versurile variantei auzite azi fac referire la bărbații morți în Rusia, în al 2-lea război mondial, ca parte din armata Ungariei horthyste, aliată a Germaniei naziste.



„Horthy Miklós scrie carte, La fetele di pă sate, Să nu porte sumne late, Că rămân nemăritate, Să nu porte șurț cu flori, Că în Rusia mor feciori”






fotografii de Patricia Marina Tomas - Oamenii satelor

125 afișare0 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate