”Lucram ca bărbații!”

Actualizată în: Mart. 19

O doamnă trecută de 90 de ani îmi povestește cum a învățat-o tatăl ei să cosească în anii războiului, când bărbații erau duși pe front. N-avea să mai lase din mână coasa până pe la 80 și ceva de ani. „Soțul meu lucra pe sate, făcea case. Mai ales din lemn. Era un fel de dulgher, de meseriaș. Și era plecat toată vara la lucru. Pleca lunea dimineața și se întorcea sâmbăta seara. Eu trebuia să am grijă de casă și de gospodărie. Cu animalele, cu coasa... Lucram ca bărbații!” îmi zice depănând firul poveștii din anii războiului, prin anii colectivizării și muncii la CAP, până la prăbușirea vechiului regim.



A lucrat multă vreme la CAP, inclusiv la săpat de șanțuri. Îmi povestește cum spărgea normele și era apreciată de conducerea de atunci. A muncit mult toată viața, la CAP, acasă, cu gospodăria și creșterea pruncilor. Acum, după o viață de muncă, are o pensie de aproximativ 600 de lei și încă 200 de lei pensie de urmaș de veteran de război.


Cam așa arată respectul față de muncă și față de cei și cele care au trudit o viață întreagă. Nu se găsesc bani iar eforturile de a le îmbunătăți nivelul de trai la bătrânețe sunt înlocuite de eforturi de a justifica pensii disprețuitor de mici și de a construi explicații elaborate despre nemuncă și alegeri pe care pensionarii le-ar fi făcut cândva.


Fotografii din proiectul „Oamenii satelor” Marin 2018, 2020 - Patricia Marina Toma

348 afișare0 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate