Visul lui Ion Cosma din Prislop

Actualizată în: 15 Dec. 2020

După câteva zile petrecute în aceeași curte, în care ne-am mai întâlnit ba la o cafea, ba la un desfăcat de mălai seara (iar când mă trezeam a doua zi îl găseam tot acolo), azi dimineață m-a chemat să-mi spună ceva.



Era atât de binedispus încât m-a întâmpinat cu o glumă, o vorbă din zonă, iar în schimb eu m-am întins să-l strâng în brațe, moment în care m-a pupat exact cum mă pupa bunicul meu, care a murit în urmă cu trei săptămâni - cu mulți pupici pe obraz, deși, și plini de afecțiune. Era momentul nostru special, m-a topit.


Pe Ion l-am văzut în cele doar câteva zile ca pe bunicul meu, iar din poveștile cu fiica sa,

Saveta Ban, au avut o viață asemănătoare. Ion și Nazarica, soția lui, se pupau și în urmă cu câțiva ani, iar el îi aducea ciocolate când era câte o zi importantă, le scotea din buzunar și le dăruia cu iubire, "așa cum știa el", spune Saveta. Împart tot și până de curând mâncau din aceeași farfurie - nu din alte motive decât din dragoste și respect.


Motivul pentru care mă chemase de dimineață era legat de un vis avut peste noapte. Se făcea că mi-a dat un milion din care am cumpărat foarte mulți pui încât am umplut ocolul, erau puii noștri, și problema se punea că nu am cumpărat destulă mâncare pentru ei, cheltuind banii pe care mi i-ar fi dat. Ne tot consultam cum să facem să ne ajungă mâncarea la atâta amar de pui.


În timp ce îmi povestea visul, căuta în buzunar să-mi dea un milion să cumpăr pui pentru amândoi, dacă tot am drum la târg la Bistrița; de 50 lei pentru el și de 50 lei pentru mine, că doar ar avea loc dinsus în ogradă, pe lângă celelalte animale, și ne facem găzdușag împreună.


Ion, 94 ani

Prislop, 2020








93 afișare0 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate