”Poate n-o fost rândulită.” povești cu străbunica

Actualizată în: Oct. 12


Printre materialele mai vechi, am găsit azi o înregistrare cu străbunica (n. 1927) din octombrie 2019. Dialogul acoperă succint mai multe subiecte, fiind fascinant pentru mine să observ, atât în interviul cu străbunica, cât și în alte interviuri, felul în care un anumit fel de mâncare poate să provoace o amintire foarte veche și puternică. În ziua în care mama lui Peștean a gătit ciorbă de fasole (păsulă), mi-a povestit pentru prima dată despre dragostea ei din tinerețe, care a durat trei ani.

________________________________________________________________________


Mama lui Peștean – Pita-i pă masă.

Eu - Ce ai zis c-ai făcut de mâncare?

- Păsulă veche. Ia, descuie ușe asta, acolo-i oala dincolo și pita-i pă masă, că mai avem o pită, da ace` nu-i începută. Oala-i acole jos, acoperită cu prinzare-ceie.

- Miroase foarte bine!

- Ai aflat tăte? No, acoperă iară oala și pune prinzare` păstă polonic.


Mama lui Peștean - Da când ai vinit acasă?

Eu - Alaltieri. Foarte, foarte bună păsula!

- Zâ-i la tatâ-tău și (”și” e folosit în Sălaj și în loc de ”să”) vie până la mine, că n-o vinit numa luni o fo săptămâna și o zâs că mere c-are di lucru, da n-o mai vinit în veci la mine.

Atâta-s di răcit-ă, ști-mă Dumnezo pânce.





Eu - Mai poci pune-un polonic?

Mama lui Peștean - Pune și mâncă, Doamne nu mă lăsa! Așe-i că știu face di mâncat?

- Da. Mi-o fost dor, nici nu știu de când n-am mâncat păsulă.

- Am tăt făcut di mâncat di când am fo` di nouă ai. Atunce-am început și-am făcut di mâncare. O mărs a noști la sapă la cartofi, tomna, c-o avut omini la sapă la cartofi și o fost avută tri cară di hiribe-n Râturi, și-o zâs tata cătă maica, o zîs când o mărs

Da astară ce li-i face di cină?”,

Oi vini mai iute-acasă și-oi suci niște pătură și-oi face pătură storsă.”

... Ei s-o dus, io-am rămas acasă. Dac-am rămas acasă cu Mnihai, cu frate-meu, c-o fost mnic, o vinit o vecină și o urzât sumane. I-am ajutat și zâce

Floriță, d-apu` dacă nu-i mă-ta acasă, știi-mi tu ajuta?”

No, i-am ajutat și-o pus pă urzoi și io dacă u-am auzât pă maica c-a vini acasă, m-am dus în pot și aveu un chipeț, nu o cofă, chipeț de-o jumăta di cofă. L-am adus ala îndesat di fărină și am adus oua și le-am spart și am frământat. Și zâce mureie ce cătă mine

Da ce faci, tu fată?”

Io zîc ”Oi face pătură!”

- Da` ai știut frământa?

- Am știut cum u-am văzut pă maica. No, apu` am pus... nu știu de n-am pus o două zăci di uouă și am făcut șepte ori opt pături așe mai mici. M-am suit pă scaun și ajung la masă și le frământ, și le-am sucit, și i le-am și tiet pă când o vinit maica acasă,că am văzut cum o făcut ea. Muiere ce` s-o fo` dusă de-acole. Vine maica-acasă –

”Da cine-o făcut pătura? O făcut Măriuța Lichii Petrii?”c-așe îi era numele la muiere ce`.

Ba nu. Io!”

”Du-te, tu, fată-n sărăcie!”

”Du-te-ntreab-o pă lele ce că m-o văzut că io le-am făcut și io le-am tiet!”.

Nouă ani am fost împlinită, p-a zecile an eram.


Mama lui Peștean - Cu tata V. aiștie-a lu C., am vorbit cu el tri ai zi zâle. O fost cu frate-meu în Crasna, că o vândut tata pădure. O fost înt-o marțe, iarna. O vinit pă la noi și o zâs maica

”Tu, fată! Face-i tu di mâncat?”

”Domne nu ne lăsa, maică, da pânce și nu fac?”

”No adă două cionte di spinare și bagă și fă o uală di zamă di hiribe di 15 litere. Da plină o fă!”

Am fost mai făcută io, da nu-atâta. No, mă duc, pui, fac. Aveu a noști patru bivolițe cu lapte. M-am dus ș-am adus-un hârb di două litere jumate di groștior, am pus o lingură di fărină, cum u-am văzut pă maica, și-am făcut îngroșală ș-am pus tăt groștioru`! O fost o zaamăă înt-atâta di bună! No, o vinit ala din Crasna cu Iuane nost, cu frati-mneu.

”No, hai mă în casă, acuperă vacile și hai în casă și-i mânca!”

O mâncat ala zamă cu carne, că le-am pus și carne di porc, o mărs acasă și-o zâs cătă mă-sa ”Am mâncat o zamă di când-u-s io n-am mâncat așe!”

De-acole-n colo o tăt vinit la noi și-am vorovit cu el tri ai di zâle, d-apu când s-o-nsurat nu m-am dus după el.

- De ce?

- N-o vrut mă-sa și-l lese și vie la mine. Muiere ce` a lui o fost încredințată cu G. și zâce că iarna după Crăciun (ar urma să se căsătorească) și atunci în lăsare di săc di postu` lu Craciun u-o furat di la G. În zua-ce` o vinit di tri uări la mine, înt-o marțe, și-o zâs

”Floriță, hai cu mine amu sara!”

”Nu viu, că nu mă vre mă-ta!”.

Da a noști și-o bănit di el că nu m-am dus.

”De-atâța-ai am vorovit la-olaltă și-am bătut ulița di la noi pân-aci în tătă sara la voi”

”Dac-ai vrut și vii, io nu te-am chemat” am zâs cătă el.

- E... Da ți-o fost drag dumetale.

- Mi-o plăcut, da dacă n-o vrut mă-sa, io nu m-am dus. Tată-său o fost primar, tata o fost sub primar. Vine la noi, îmi zâce tăt noră. Io am zâs și nu-mi zâcă, că n-oi vini în veci după Iuane.

Oh, Domne...

ș-apu` zâci că-i bună păsula.

- Bună, foarte bună!

- Zâce fata asta (fiica) malaltieri, c-am făcut zamă di hiribe, u-am gătat bine, și zâce ”Tulai Domne, bună u-ai făcut, maică!”.

- Da cu băiatu ăsta, după ce ai vorbit tri ani cu el, când o fost și să-nsoare cu fata aia, o vinit la dumetale iară.

- Da, o vinit di tri uări în zua-ceie, c-a noști o fost în Crasna. Chiar în lăsare di postu lu Crăciun. ”Io nu mă duc sara, numa zua!”, zâc (a merge seara = a fugi)

D-apu..poate n-o fost rândulită.



- Și la câtă vreme s-o însurat el?

- Atunce, în nopte ace`. Atunci u-o furat pă muiere lui. Ea n-o vrut și margă că era încredințată după altu, da` unchiu-său u-o făcut și margă.

- Dar ei nu se iubeau.

- Nu, da s-o dus.

- Și dumetale la câte vreme te-ai măritat?

- Nu m-am măritat până la doi ai.

- Câți ani aveai?

- 19 ai am fost împlinită în 12 decembrie și în zua de Anu Nou m-am încredințat.

- Și cu nene cum o fost?

- El o tăt vinit la noi, da` am zâs că nu mă duc după el, și dup-ace` tă` m-am dus.

O mai fost unu a C.B., m-aș fi dusă, da o zâs tata

”Nu te mărita pă deal, lasă-l dracului și dealu! Că io din deal am vinit în vale. Și porți apă pă ulița Guiului la deal?” zâce.

Că atunci nu erau atâtea fântâni, nici apă băgată-n sat. Așe` o fost. Vinitu-mi-o bugăț! Vinitu-mi-o unu din Vălcău românesc, sângur la părinț. O avut 20 di holduri di pământ. O vinit unu din Subcetate – am fost la nuntă la Hulujan în Subcetate, la tata M.S., că mă-sa o fost din Subcetate, și ne-am dus și ne-am culcat la primaru de acolo. N-o avut numa` un fecior și-o fată, și-am fo` cu frate-meu cu Iuane (...). Și-ala o vinit la noi (la pețit), da am zâs că io nu mă mărit pă sate, mărite-să supărarea! Și măicuță-ta (bunica) o putut mere după unu din Lazuri, la care i-o făcut casă Iuane, omu aista a meu, Doamne iartă-l, și ala o zâs

”Bade, fă casa ca pântru fata dumnitale!”

O zâs că ea nu să duce pă sate. Și-o fost încredințată cu nene-tău și-o vinit fecioru B. și-o fure și nu s-o dus și o stat tătă nopte p-aice p-afară c-o gândit c-a ieși afară și-o fure, și n-o ieșit. La Crăciunu` ala, tăț` feciorii din sat o fost la noi în sara di Crăciun. Să stăte` afară o echipă până ieșeu cielalți. Să băgau acie, stăteu alțî. Numa I.S. n-o fost la noi, da tăț` o fost cu corinda din sat. (...)

Florica (nepoata ei) mai tare samănă cătă Tomoie (bunica paternă) și tată-tău samănă cătă mamă-ta. O fo` tare frumoasă și bătrâna lu Toma. Așe` o fost di frumooosă, Domne iart-o! Știi ce? Omu frumos, tăt frumos îi! (frumos rămâne)


(...) Da tu când faci nunta?

-Io? Da de ce? N-am ce face?

- Da fost-o mulț omini la nuntă? ( nunta din săptământa anterioară interviului)

- Nu știu, că n-am fost.

- Da di ce?

- Că s-o dus doi de la noi din casă.




Mama lui Peștean - Lasă, nu sfărma că ti-i strâca la mâna.

Eu - E, lasă. Da dumetale nu ț-i strâca?

- Haha, nu, c-a mele pălmi îs învățate.

- Io n-am sfărmat cred că nici de șepte-opt ani.


- Aii... așe mi-i di groză di ziua di mâni!

- Di ce?

- Că mă duc la surechi, apui mă dor piciorile. Nu poci sta pă piciore atâta vreme.

Da inde o mărs a voști la băi?

- La Mihăieni.

- Da inde-i ala? Cum di n-o mărs la Boghiș?

- Că acolo poți merepă bilete.

- Place-ți acolo-n Cluj? Îi aglomerat Cluju ala tare. Io am fost în Cluj, da` mie-mi pare mai fain ca Timișora.

- Cre-că și mie. Îi bine că sara dacă mei pă drum, nu ești sîngur, îi plin de lume. Îi mult tineret.

- Îi mult tineret?

- Da, că vin acolo la școală și de prin alte țări.

- De-ace nu mărg pruncii (nepoții săi) în Arad.


















Interviu cu străbunica

Peștean Floare, 93 de ani

15 oct 2019 - 17.00

Marin, Sălaj

816 afișare0 comentariu