Silvoiță / GALERIE FOTO

Actualizată în: 14 sept.


(vezi jos video)


În Marin, satul meu, culesul prunelor e un adevărat fenomen în care majoritatea oamenilor din comunitate sunt angrenați în perioada verii, la fel cum e ”mersul după bureți” în sezon (activitate care s-a reluat în ultima săptămână datorită ploilor, încât oamenii merg în grupuri chiar și în păduri situate la 30km distanță. *voi reveni cu un material pe acest subiect).

Cu câteva decenii în urmă, pălinca de prune era una dintre sursele principale de venit pentru familiile din Marin și până și acum oamenii se mândresc la întălniri sau petreceri cu tăria pe care reușesc să o obțină. Din perioada comunistă aud foarte multe povești legate de experiențele sătenilor care încercau să facă sau să vândă pălincă, de cum erau prinși sau de cum reușeau să scape, prin diverse metode. Având această abundență de prune, femeile obișnuiesc să mai facă și chisăliță (un soi de sirop de prune) și silvoiță (dulceață mai groasă, neîndulcită).


În a doua zi de luni din septembrie, Floare Peștean (95 ani) alături de 3 fete din cei 10 copii ai săi, au fiert silvoiță și-au făcut sirop. Rețetele sunt destul de ușoare, încât dacă ai prune, un ceaun bun de cupru și o roată de amestecat, nu-ți mai trebuie mare lucru.


Prunele sunt spălate, curățate de sâmburi și puse la fiert în ceaunul uns înaine cu puțin ulei, ca să nu se prindă de pereți. Nu se adaugă deloc zahăr sau îndulcitori și se amestecă încet și continuu timp de câteva ore, în funcție de cantitate. În urmă cu câțiva ani, când mai participasem la fiertul silvoiței, s-a ținut la foc toată noaptea, dar era vorba de o cantitate mult mai mare. Acum a fiert 6 ore și jumătate, timp în care am povestit și despre chisăliță.


Floare, fiica mai mare, îmi povestește că „prunele roșii le culegi câte vrei într-o găleată, le speli, le pui în oală, și pui cam jumătate peste ele apă. Dacă faci într-o oală de aia mare și pui jumătate prune, și peste ele pui apă să fie cam cu o palmă mai sus. Când îs fierte bine le iei de pă foc, le lași și să răcească și le strecori printr-o strecurătoare de aia de .... Când strecori bine, bine, le freci bine să meargă ce-i bun, pulpa aia, și rămâne sucul ăla în altă oală. Îi foarte bun. Pui pă el apă și pâine și îl mănânci. Dacă nu, îl bei așe ca și suc. Îi un fel de sirop de prune roși și la asta îi zice chisăliță.”



”Căldarea îi pusă pă un cerc cu trei picioare. Sînt bătuți doi pari în pământ și deasupra un leț bătut în cuie pă parii aciie, unde să bagă forgotașu aista. Are făcută o gaură în scândura asta. Forgotașu are o rudă care îi prinsă cu un cui legat cu lanț, și să potă mișca sânga-dreapta. Și jos, după cum miști, are două pene care să învârt în căldare și să nu să prindă die fund.”

- forgotașu (sus)


Floare Peștean alături de fiica sa, care așteaptă să preia rândul la învârtit în oală


6 ore mai târziu
„Mai demult maica făcea în căldare mai mare, când am fost tăți pruncii aci. Tăt așe făcea, fără zahăr în ie, da atunci făcea multă, nu cât îi asta. Și pomnea prunele, le lua sâmburu din ele, umple căldarea și să hiarbă, api mai lua din ele în oală și mai punea alte prune. Când erau tăte hierte într-o zamă de asta (aprox 1-2h ore de fierbere), le tăt punea până să hierbeau tăte a doua oară, până scădeau și fie groasă, groasă. Da aveam de lucru cu ele... făcea din câte 50 de kile de prune. Era așe groasă că tie cu cuțâtu în ie. Zice că îi mai sănătoasă că nu are zahăr în ie. Dacă vrei și-o unji pă pâine o înmoi c-un fir de apă și ...o faci mai moale.” - Toma Floare, fiica cea mare




sat Marin, județul Sălaj

acasă la străbunica mea, Peștean Floare - 95 ani

12 septembrie 2022

Fotografii: Patricia Marina Toma



191 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate